Când comparăm mere cu pere

sau

Ce fel decurge o oră de dirigenție la clasa a V-a

Azi intră doamna dirigintă în clasă și după ”Bună ziua, copii!”, înainte să-și termine de așezat lucrurile pe catedră vine obișnuita întrebare: 

- Ce năzbâtii ați mai făcut săptămâna trecută? 

De parcă e musai să facem ”năzbâtii” de fiecare dată...

După care se așează și lasă să-i cadă mâinile pe catedră ca și cum ar bate la tobă - dum-dum:

- Trebuie să vă zic eu ce ați făcut?

Noi... nimic. Nimeni nu scoate nici un sunet.

Își sprijină bărbia în mâini și se uită la noi întrebătoare:

- Oare despre cine o fi vorba?...

Noi, în continuare nu spunem nimic. Habar n-avem la ce se referă. Așă că, după ce ”bate toba” a doua oară – dum-dum – continuă:

- MARION!...

Moment în care, Marion deja a înlemnit pentru că este subiectul central al fiecărei ore de dirigenție.

- Marion, știi ce ai făcut?...

La care, Marion, dezarmat, cu umerii plecați, dă din cap în semn că nu.

După ce mâna dreaptă cade pentru a treia oară pe catedră cu zgomot – dum! – îl întreabă:

- Hai, Marion, dar nu știi ce i-ai făcut lui Ionel?...

Ionel zâmbește satisfăcut, în timp ce Marion se agită stresat:

- Păi, Doamna, l-am îmbrâncit, m-am mai certat cu el, dar nu i-am făcut mare lucru... 

Marea bucurie a lui Ionel este să-i enerveze pe toți copii din clasă, pentru că așa are și el parte de un dram de atenție.

Doamna dirignită ridică tonul, așa cum face de fiecare dată când este nemulțumită, și-i spune:

- Hai Marion, nu mai minți, spune și tu adevărul măcar o dată!...

Marion are o față de parcă tocmai l-a lovit trenul și spune:

- Păi, am zis adevărul. La ora de sport l-am îmbrâncit pentru că se băga în mine și nu mă lăsa în pace și în pauză i-am pus piedică pentru că mi-a tot distras atenția la ora de informatică.

- Dar, Marion, ți se pare OK? Aoleu... Dar dacă mai greșește și Ionel din când în când, asta înseamnă că trebuie să-l bați?!... 

Moment în care mă întreb de unde a sărit la concluzia că l-a bătut?...

Dialogul continuă:

- Doamna, Marion, m-a făcut sărac... se tânguie Ionel, căutând să pună paie pe foc. 

Eu, în mintea mea, ”pe tine te-a făcut maică-ta, nu Marion”.

La care Zâna Măseluță a lui Ionel (adică Doamna Dirigintă), fără să știe ce-mi trecea mie prin căpșor, continuă:

- Marion, nu poți să judeci pe cineva după bunurile materiale pe care le are, îl judeci după caracter, personalitate, calități și rezultate. Asta îl face pe cineva bogat.

Sinai, prietenul lui Marion, încearcă să explice:

- Păi, Doamna, Marion i-a spus așa pentru că Ionel juca nu știu ce joc pe telefon...

Doamna Dirigintă, nici nu-l bagă în seamă și le întreabă pe cele mai bune 4 fete din clasă (inclusiv eu) despre realizările lor.

La care Isa spune:

- Merg la campionate de karate, unde am câștigat la toate locul I și de 6 ani fac cursuri de pian.

Alexa și Andrada răspund și ele:

- Noi facem balet de la 5 ani și participăm la o mulțime de concursuri.

După care răspund și eu:

- Am mers la 3 olimpiade...

Moment în care Doamna Dirigintă înainte să mă lase să termin ce am de spus, o dă în SF-uri din nou:

- Vezi, Marion?! Vezi ce realizări au Isa, Alexa, Andrada și Rebecca?! Tu ai vreo realizare în toată viața ta?...

Marion, trist, încearcă să găsească un răspuns...

- Ei, Marion, legat de sărăcie, când ai să ai și tu vreo realizare, atunci putem să mai vorbim...

La care eu, auzind ce spune, mă gândesc nedumerită ce legătură are Marion cu noi???!!!... și mă mir de ce nu este Ionel întrebat de ce realizări minunate are?!... Dar, în fond, nu e prima dată când Doamna Dirigintă compară mere cu pere.

- Vezi, Marion, colegele tale sunt bogate! Tu nu ești bogat!

”No shit!” îmi spun eu în mintea mea, dar ce legătură are Marion cu noi?! Eram și eu curioasă să aflu realizările minunate ale lui Ionel!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Doamna Dirigintă îl hărțuiește (ÎN CONTINUARE!!!) pe Marion:

- Marion, tu de ce nu faci fapte bune?

”Ca să-ntrebe proștii” este răspunsul meu imaginar.

Marion arată ca după un meci de box. La care a pierdut. Dar reușește totuși să răspundă:

- Păi, fac fapte bune, în principiu în timpul liber, la școală fac mai puține: ajut săracii, când am banii le iau câte ceva de mâncare și-mi ajut prietenii. 

- Dar la școală de ce nu faci fapte bune?

- Nu știu, Doamna.

- Marion, spune-mi o faptă bună pe care ai făcut-o la școală!

Marion, rămâne interzis. 

- Marion, vezi, ai spus tu cu gura ta că la școală nu faci fapte bune, se agită Zâna Măseluță, ridicând în același timp vocea. Și continuă, ca o placă stricată, Marion, spune-mi  o faptă bună pe care ai făcut-o la școală?

Marion, tace mâlc.

Văzând că Marion este o cauză pierdută, și vrând să-l ajut, spun:

- Doamna, de când am venit la această școală în clasa a III-a, când am fost tristă sau copiii m-au făcut să plâng, Marion a fost singurul care a insistat și m-a întrebat să vadă ce am. Voia să mă ajute. Voia să mă facă să mă simt mai bine.

În momentul în care mă aude, lui Marion i se luminează puțin fața.

Încurajată de răspunsul meu, Andrada spune și ea ce lucruri bune a făcut Marion la școală.

Zâna Măseluță îi găsește un alt nod în papură lui Marion și începe să râdă:

- Marion, tu nici măcar nu știi ce fapte bune faci?!... Ha ha ha.

Sunt uimită ca de fiecare dată de calitățile artistico-dramatice ale dirigintei noastre. Uneori sunt sigură că și-a ratat cariera. Ea de fapt trebuia să performeze pe o scenă de teatru mondială... sau măcar națională.

Și după cum spunea anonimul filosof: ”ce face omul, face și maimuța”, ca la un semn, toată clasa a început să râdă.

Așa a decurs mare parte din ora noastră de dirigenție de azi. Ce mult mi-ar fi plăcut să fi sărit peste...

P.S. - Comentarii pe marginea textului sunt făcute de mama copilului care a relatat întâmplările de mai sus:

1. Întrebare retorică: Dacă Doamna Dirigintă se simte ”încolțită” când doi părinți întreabă ce măsuri s-au luat în legătură cu incidente grave legate de copiii lor, deși restul mămicilor prezente o susțin (pentru că 90% nu îndrăznesc să o deranjeze sau să o supere), atunci Marion oare ce fel se simte??!!

2. Dacă bullyingul înflorește în ziua de azi este din cauză că ADULȚII ignoră acest fenomen și, chiar mai rău, îl încurajează!!!

3. Ce satisfacție trebuie să simți tu, ca adult și autoritate didactică, când te iei de cel mai ”prăpădit” elev din clasă??!!... Când vrei să-ți măsori ”mușchii” o faci cu cineva de nivelul tău, nu cu cel mai mic și mai prost din curtea școlii, căci asta nu reflectă decât slăbiciunile și frustrările pe care le ai tu!!!